Sfintii

Sfântul Nicolae

Sfântul Neculai/Niculai/Nicoara "e al doilea sfânt făcut de Dumnezeu" stând în stânga Lui. Are îndatorirea de a străjui cerul împreună cu Sân Toader, pentru ca soarele să-nconjoare neabătut pământul, în pofida răutăţilor săvârşite de oameni. Un colind din Transilvania îl prezenta ca pe Neptun/Poseidon încreştinat, întârziind la chemarea Tatălui Ceresc: "Sfinte am zăbovit,! C-am îndireptat/ Doua luntrii pline/ Cu suflete bune,! Luntrii încărcate/ Cu suflete curate.! La mese întinse/ Cu făclii aprinse/ Doua luntrii grele/ Cu suflete rele/ La mese strânse/ Şi la lumini stinse (...)/ Haideţi voi, Maică Marie,/ Haideţi voi la liturghie!/ Şi pe gazdă, 'nveseleşte,! Şi pe noi ne dăruieşte/ C'un colac de grâu frumos,! Din peliţa lui Hristos!" (P. Ugliş). Sursa este, probabil, un episod din Vietile sfinţilor în care rugăciunea către el a ocupanţilor de pe o corabie pe vreme de furtună a avut efecte miraculoase.
Corăbier apare şi într-o povestire din sudul Moldovei. De aceasta data el vine ud leoarcă la Dumnezeu: "Din .pricina vântului mare, era gata-gata să se înece o corabie; cum am vazut-o, m-am aruncat în apă şi-am scăpat-o de primejdie, iar pe oamenii ei de la moarte".

Prin Moldova circula credinţa că "Sfântul Nicolae este brodariu: podar mare şi călăuză şi sprijin celor ce umblă pe ape". Prin Bucovina s-a produs o contaminare cu legenda Sfântului Mihail în legatură cu "zapisul lui Adam cu Nefârtache" (necuratul). Unele reprezentari populare îl prezintă pe Sfântul Nicolae venind pe un cal alb sau cu sania şi marcând astfel începutul iernii: "La Sfintul Neculai se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu'n găoace".

In literatura de sorginte populară apare, graţie lui Ion Creanga (Amintiri din copilărie), o ciudată legătură Sfântul Nicolae - bici/ vărgi/ băţ, pentru pedepse corporale. Legătura este ciudată întrucât Sfântul Nicolae este cunoscut prin blândeţea sa. Această legătură se păstrează şi astăzi în zona urbană unde în ajun de Sfântul Nicolae se găsesc de vânzare beţe simbolice, împodobite mai mult sau mai puţin artistic. Rostul lor este de a fi dăruite celor dragi.

Cel mai răspândit obicei dăinuind până astăzi şi-n mediul urban este expunerea încălţămintei spre a Ie aduce Moş Nicolae copiilor/ tinerilor daruri în noaptea precedentă sărbătorii. Atât de putemică şi de răspândită a fost datina, încât a fost transformată şi adoptată de societăţile moderne prin decretarea întregii luni decembrie "a cadourilor".

Originea creştină a obiceiului cu pricina e indubitabilă: Sfântul Nicolae a ajutat un bătrân sărac, tatăl a trei fete de măritat. Sfântul a aruncat pe ascuns la miezul nopţii câte o pungă de galbeni, în trei nopţi, pe fereastra casei bătrânului. EI şi-a putut mărita astfel fetele care altminteri ar fi fost sortite să ajungă prostituate.

Prin Oltenia Sfântul Nicolae e rugat să vindece bolile şi loviturile, iar prin Bucovina hoţii de odinioară îl implorau să-i ajute în isprăvi, dar îndeobşte e socotit ca ocrotitor al tinerilor (căsatoriţi), graţie episodului din Vieţile sfinţilor.