Obiceiuri de nunta si traditii

Obiceiuri de nunta si traditii

Traditii si obiceiuri de nunta - Petitul

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre
prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand
vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei
mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina
oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare
acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza
apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei,
discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a
face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie
de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere,
mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

Traditii si obiceiuri de nunta - Fedelesul

Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de
dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri,
alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care
vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de
miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai
degraba bautura si dans.


Traditii si obiceiuri de nunta - Bradul

In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati
impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt
purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este
legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa
miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul
vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata
"imbelsugata" a viitoarei familii.

interesant

Traditii si obiceiuri de nunta - Udatul

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a
treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de
lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de
lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina.
Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu
mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa
din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai
si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si
va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul.
Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la
fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau
cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Traditii si obiceiuri de nunta - Barbieritul mirelui

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un
prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod
simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu
trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui
reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se
pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung
sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca
barbat.



Traditii si obiceiuri de nunta - Imbracatul miresei

Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa
sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si
coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si
simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual
puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era
destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau
impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema
despartirii.

Traditii si obiceiuri de nunta - Hora miresei

Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu
care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori,
rudelor apropiate.


Traditii si obiceiuri de nunta - Ruperea turtei

Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente,
comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic,
turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum
(invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea.
Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Traditii si obiceiuri de nunta - Furatul miresei

Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel
se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se
presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui,
dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele
este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au
datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate.
In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora
24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele
este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este
pus sa indeplineasca anumite sarcini.


Traditii si obiceiuri de nunta - Aruncatul buchetului

Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere,
nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este
cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in
acelasi an.

Traditii si obiceiuri de nunta - Scosul valului

Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul
miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul
de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete
necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

Traditii si obiceiuri de nunta - Schimbul de inele

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii
credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care
ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si
simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat
obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta
legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu
aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.

Traditii si obiceiuri de nunta - Tortul de nunta

Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a
rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul
firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu.
Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de
noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala,
se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament,
painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l
cunoastem si astazi.


Traditii si obiceiuri de nunta - Valul miresei

Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine.
Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in
Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau
antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca
intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne
scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani,
obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa
asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile
"atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar
rase in cap si apoi erau acoperite cu un val. Mai tarziu, in societatea
romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al
mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu
prea avea nici un drept.

Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la
moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o
insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se
razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

Traditii si obiceiuri de nunta - Buchetul miresei

In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind
prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele
foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura
impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau
prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa
arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au
inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul
florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il
cunoastem astazi.


Traditii si obiceiuri de nunta - Luna de miere

Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere"
si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime,
barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla
metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai
exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de
bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea
acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu
lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa
bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are
efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile.
(Sper ca nunta dvs. a fost sau va fi liber consimtita. n.a.)

Traditii si obiceiuri de nunta - Vesmintele de nunta

In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu,
in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele
si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii
familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a
deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi
francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta,
mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui.
Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana
domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si
care de multe ori sunt croite la fel.



Traditii si obiceiuri de nunta - Jartiera

Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica
evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o
purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte
raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in
camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a
sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu
ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea
ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul
care se va casatori.

Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in
dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri
dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau
busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate
in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat
sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul
petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se
cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa
obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele
sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea
incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul
miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea
jartierei.

foarte interesante nici nu le stiam ms geo